Pages - Menu

February 8, 2014

Fără titlu și fără tîlc

[...]
„Mamă, de ce ți-e frică, de aia nu scapi.”
„Diana, atunci să-ți fie frică să cîștigi vreun milion la lotto”


Discuțiile cu mama îs pline de inspirație.

* * *

Acasă e unde părinții sînt și te așteaptă. Acel dor de acasă, care părea insuportabil uneori, de-mi fura respirația și ultimile lacrimi... a rămas în trecut. Nici măcar nu mai știu unde-i acasă al meu acum.

E un timp în viața asta, cînd ne luăm traista și plecăm în lume. Lăsăm în urmă micile mari plăceri ale vieții. Rămîn în urmă urările de noapte bună ale mamei; cinele în sînul familiei; șezătorile de duminică cu vecinele; cel mai comod pat din lume și cea mai personalizată odaie...Rămîn în urmă îmbrățisările părinților. Au rămas în urmă certurile cu fratele, atît de catastrofale în vremurile 'celea și atît de nostime azi ca simple amintiri...

* * *

Există o bază care se formează înainte de orice activitate importantă a vieții. Însăși viața are o bază a ei și anume, cei șapte ani de acasă. Profesia își are cursurile de la facultate, familia are întîlnirile pînă la 5 dimineața lîngă poartă...sau le avea... etc Anyway, așa se face că nu înțelegem noi la timpul potrivit, multe fapte importante, doar greșelile de mai tîrziu ne fac să deschidem ochii și desigur ne pare rău c-am fost prostuți la un moment dat. Azi sîntem deștepți pentru că am fost proști în trecut, mîine însă, acest azi va fi istorie.  


No comments:

Post a Comment