Pages - Menu

January 10, 2014

Mereu va fi un cineva care știe ceva ce tu nu știi și poate ceva ce tu nu poți.

Comparațiile...

Și anume, comparațiile între oameni. Om cu om, om împotriva omului. Niciodată n-am suportat să fiu comparată cu un alt om. Am luptat mult cu mama, s-o fac să înțeleagă că fiind comparată cu altcineva, „mă loveșete” și mă doare. S-o fac să înțeleagă, că fiind comparată, nu mă motivează să fiu mai bună sau să lupt pentru a ajunge prima, ci dimpotrivă, mă demoralizează, mă face să mă simt inutilă, bună de nimic, iar în consecință îmi crează neîncredere în forțele proprii.

Oamenii sunt diferiți, unii acceptă, involuntar sau nu, să fie comparați cu alții. Copii, nu pot să riposteze în fața părinților că „nu mă mai compara atît cu Vasilică sau cu Marcica”, ei tac și-și ascultă părinții, le urmează vorba și cresc dezvoltînd valori străine, în  care ei nu se regăsesc, pentru că părinții lor au crezut că valorile lui Vasilică si ale Marcicăi sunt mai bune decît valorile propriului copil. Părinții n-au crezut în calitățile copilului lor.

Fiecare om e o comoară care trebuie descoperită. Nu sunt oameni buni și răi, pricepuți și nepricepuți, de succes și ghinioniști. Doar că cei care au reușit în viață, privindu-i dintr-o parte, și-au urmat propriile principii, planuri, au crezut în calitățile lor, în propriile puteri și în modul lor de a gîndi și acționa, iar cei care par a nu fi reușit încă, în viață, ei doar sunt buimăciți de alte valori și se simt pierduți în mulțimea asta de oameni care luptă pentru a fi mai bun decît vecinul, dar nu pentru a fi un mai bun model pentru copii și familie.

1 comment:

  1. Si eu am fost comparata de mama intotdeauna, si asta mi-a oferit si mai multa neincredere, dar nah ce sa-i faci nu toti avem copilul pe care il dorim :-j

    ReplyDelete