Pages - Menu

November 18, 2013

Pentru că eu m-am despărțit

... nu de El însă, dar de Ea... 

Regret? Nu. Aboslut deloc. Nici măcar n-am încercat vreodată să văd partea plină a paharului, pentru că nu m-am aflat niciodată la granița dintre bine și rău, ca ulterior să pot alege între bine sau rău

Eu m-am despărțit, pentru că Ea mi-a dat suficient de multe motive s-o fac. Ea m-a convins pînă într-un final s-o părăsesc. Nu mi-e dor și nu mi s-a făcut dor niciodată, ca să mă reîntorc la Ea și cum ochii care nu se văd, se uită, atunci...

Mie-mi plac începuturile. Multe feluri de începuturi am experimentat și am să tot experimentez, pînă am să mă simt împlinită. Nu mi-e frică de ani, că trec așa repede. Ani sunt mulți, iar viața e una. La final, vreau să gîndesc că am trăit o viață împlinită, decît un șir de ani neîmpliniți.

* * *
Îmi pare rău doar că lupul își schimbă părul, dar năravul ba, eu și nu numai, regăsindu-mă în ipostaza lupului. Felul în care ni s-au băgat în cap niște chestii numite „așa se face la moldoveni”, că nu-s tradiții, obiceiuri sau ceva klumea (vorba lu Nata Albot), apoi felul ăsta e tare cu efect... numai de s-ar aplica și în școli, universități și alte instituții, cel puțin am sta locului, dar nu am merge înapoi.

Fraza zilei de azi și a celor care urmează: Cu voință și curaj vom reuși în toate (vorba mamei). So far, so good.

... de Ea, de Moldova.

No comments:

Post a Comment