Pages - Menu

October 12, 2013

Pentru că eu sunt de pe Venus, iar tu de pe Marte

Eu aș pleca, dacă aș avea unde. Lumea  e prea mică. Oamenii sunt prea închiși. Oamenii sunt prea răi pentru mine. Or eu sunt prea bună (?)

We live in a negative-feedback world.

Nu mai contează trecutul, nici viitorul, prezentul nu-l simt. Timpul ne unește, timpul ne îndepărtează, tot el ne lecuiește și el ne pierde, ca atunci cînd ajungem la limita încercărilor, să ne găsească. Dar cui îi mai pasă atunci, cînd ți-i cum zice cîntecu lu Carla's Dreams, nici să-ți iei lumea-n cap n-ai chef, nici să faci copii sau duș.

Totul stă în acceptare. Acceptare a tot. Observi, accepți - accepți, observi și mergi mai departe.

Respectul între acest Venus și Marte, are o putere mai mare decît însăși iubirea. Să te ștergi la fund cu iubirea cînd există respect. Să nu mă contrazică nimeni, știu ce știu.

Am citit de curînd o cărticică de vreo 50 de pagini. N-am citit-o pentru sens. Am citit-o pentru citit. Am prins o idee, una singură din tot ce am citit. Interpretată în felul meu ar fi cam așa: deci, omul trăiește o viață, iar viața asta e formată dintr-o infinitate de momente, fiecare moment implică o decizie -importantă sau mai puțin importantă- decizia la rîndul ei cuprinde punctul a) și b)
a) merg direct în țintă
b) ocolesc ținta
a se înterpreta în toate modurile posibile, figurat și propriu. Ce am învățat eu este, că întotdeauna să alegem a). Dacă mergem pe a) - fie luăm trofeul și mergem victorioși mai departe pe drum pavat, ori ne întoarcem respinși și mergem în continuare pe drum de țară , iar dacă se alege b) - din start admitem că am fost respinși și continuăm să mergem pe drum de țară. 
Nu știu cît de înțeleasă m-am făcut, dar un lucru știu sigur, că mie ideea asta mi-a deschis noi viziuni și parcă-i mai ușor de mers în lume.

Întrebarea zilei: Which became depressed first: the chicken or the egg?

2 comments:

  1. Tu zici ca ai pleca. Inseamna ca esti pusa pe duca. La mine e altfel, adica putin altfel (deci, o iau din alt capat al ideii de miscare) - nu suport sa fu legata de un anumit loc, de un anumit oras, de o anumita regiune. E un fel de claustrofobie (lasati-mi spatiul deschis in caz ca vreau sa plec). De aia nu am o casa in nici un colt al lumii - nu vreau sa fiu legata cu nimic de un anumit loc, de un anumit oras, de o anumita regiune.

    ReplyDelete
  2. Felul ăsta de claustrofobie cred că se infiltrează și în sîngele meu. Nu-mi găsesc locul nicăieri, nu pot sau nu vreau, nu știu, dar cum îmi înfig rădăcinile într-un loc, deja vreau altceva, altundeva și cu altcineva. Îmi pare că asta se numește „nefericire”.

    ReplyDelete