Pages - Menu

June 18, 2013

Ochi colbăiți

Eu ultima dată cînd m-am culcat, am avut niște viziuni. Erau amintiri din copilărie. Nu din copilăria lui Nică, dar din a mea. Amintiri care back in time cînd se întîmplau mi se păreau adevărate provocări și '"sfîrșituri de lumi" și care acum îmi provoacă zîmbet nostalgic.

La furat de cireșe, căpșune, păpușoi, chersăde, prăsade, malină, măcriș și inimi de băieți.

Pe vremea copilăriei mele roșiile nu se uscau la mijloc de vară, apa din fîntînă nu avea miros, iar aerul avea doar culoarea colbului care se ridica fie de la alergatul după căruță sau fie de la roțile bicicletei cînd veneam la vale cu o viteză nebună din deal, de la pădure. Mereu am fost prima. Poate pentru că eram unica fată. Sau poate pentru că eu mereu am vrut să fiu prima. Nu știu cum e să ai ochii colbăiți.

Eu sunt fată de la sat, dar nu-s țărancă. Mulțumesc. Mamă și Tată.


No comments:

Post a Comment