Pages - Menu

April 9, 2013

Minciuni nevinovate

Declar: sunt împotriva minciunii, dar nu categoric. Ideea e că uneori o minciună e necesară. E necesară pentru a evita o situație de conflict chiar inutilă, pentru a trezi un sentiment de mulțumire sau o mică bucurie, pentru a evita să pui sare pe o rană și pentru a nu schimba cursul obișnuit al unor lucruri care merg așa cum le-a fost menit.

Acele fapte fie făcute sau nefăcute, sau acele vorbe fie spuse sau nespuse, rîmăn sau ar trebui să rămînă mici secrete veșnice. Dacă o iei pe calea unei minciuni nevinovate, transform-o într-un secret al tău, nu împărtăși „eroismul” tău nici cu cel mai bun prieten, nici cu primul om care-ți iese în cale chiar dacă e străin pentru tine... niciodată nu se știe. Orice minciună iese la iveală la un moment dat, dar nu și secretele.

Unele minciuni, au menirea de a calma spiritele unei situații de conflict. Acea minciună dacă e cu efect, atunci clar e o minune. Pe lîngă faptul că aduce armonia, această minciună nevinovată îi scutește pe oameni de nervi, de rostirea unor vorbe care mai apoi să devină regrete, de vinovăție, iar în favoare nu le aduce decît timp cîștigat care poate fi folosit în alte moduri, mult mai utile pentru ei și alții.

Nu am întenția de a îndemna sau de a inspira un mod de viață greșit, dar eu una, am să apelez la minciuni nevinovate și de 10 ori pe zi minim, dacă aceasta va face lumea mai frumoasă și poate mai fericită.