Pages - Menu

October 30, 2012

Nu fac decît să-mi prăfuiesc dorul (2)

....sunt oameni care dispar din viața noastră, nu pentru totdeauna, ci dispar pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Ei rămîn în mintea noastră avînd o imagine. Această imagine oarecum vizibilă ochiului invizibil este creată din cele mai frumoase momente petrecute alături de acel om, sau momente mai puțin plăcute, depinde, de la om, la om.

Imaginea dată mai conține reacțiile omului dat la anumite situații, expresiile feței, zîmbetul, stilul de a se îmbrăca și desigur fraze, propoziții, cuvinte.

Dar oamenii evoluează: fizic, psihic, moral. Dacă e să avem norocul sau ghiniounul să-i revedem peste luni sau ani, ei sunt alții, iar primul sentiment al nostru este de șoc. Șoc pentru că  nu e conform așteptărilor noastre, adică imaginea omului rămasă în gîndul și sufletul nostru. Ar putea fi de bine, ar putea să nu fie de bine. 

Sunt unii oameni atît de dragi nouă, de care nu am fi vrut să ne despărțim, iar imaginea lor este una foarte pozitivă. Una care trezește în suflet emoții palpitante, aproape că și lacrimi de bucurie că am avut alături, la un moment dat în viață, asemeanea persoane. Ei rămîn în mintea noastră ca fiind persoane minunate, frumoase, perfecte chiar.