Pages - Menu

September 25, 2012

Gîndurile-mi sunt libere să zboare oriunde

       Gîndurile astea sunt ca niște mușcături de șerpi veninoși. Dor. De-aș putea cumva să scot otrava și s-o arunc, tare m-aș bucura. Există oare vreo modalitate de a stăpîni gîndurile, cînd de fapt, se scrie că gîndurile stăpînesc corpul, emoțiile și restu?! nu știu.
       Societatea asta de gînduri, uneori e prea dezvoltată, alteori e retardată rău de tot.
       Nu are un stăpîn însă și i-ar trebui unul, înțelept de dorit și cu multă răbdare. Numesc mulțimea astea de gînduri „societate”, pentru că așa și este. În societatea asta viețuiesc gînduri bune, gînduri criminale, gînduri muncitoare, gînduri murdare, gînduri înțelepte, gînduri motivaționale...ca și oamenii de altfel, de tot soiul.
       Daca pentru oameni este închisoare, atunci pentru gînduri nu e nimic, ele sunt libere - să domine omul, să facă ce vor din el. Propriile gînduri sunt în stare să te omoare...dacă le lași chiar în voia sorții.
       Și sunt momente cînd ele, mărețele gînduri te lasă, cînd ți-i lumea mai dragă, ele te părăsesc, iar ție ți se reproșează că nu gîndești. Păi iată, se mai întîmplă să lenevească și gîndurile, cedează pur și simplu, de prea mult efort?! mai bine zis, de prea multă prostie.
       Și blogu ăsta e un cîrd de gînduri.