Pages - Menu

October 23, 2012

Curaj gaina, ca te tai

       Mda, mă regăsesc în rolul găinii ))
       Curaju ăsta e chestie lunecoasă, abia de-l apuci un pic, că el tare repede își ia tălpășița. Curajul are culoarea neagră, iar noi oamenii suntem parcă niște omuleți mici într-o cutie fără pic de lumină și nu facem decît să căutăm curajul, de a ieși din întuneric.
       Numai că e cam greu să găsești o pată neagră pe fundal la fel de negru. Hm, de aici reiese că acest domn Curaj întitulat, este mereu în jurul nostru și noi nu-l vedem, și de-aici din nou reiese că noi oamenii suntem orbi și nu vedem. Da, noi suntem orbi și multe nu vedem.
       Curajul costă scump și abia cînd am economisit emoție cu emoție pentru a-l agonisi, realizăm că el e cu termen de expirație și garanție nu are. Păcat, ar fi fost minunat să fie nelimitat.
       Dacă sincer, noi toate suntem niște găini și ei toți sunt niște cocoși. Nu facem decît să cotcodăcim și ei să cucurigu cît îi ține și ne ține clanțu, iar cînd vine vorba de a ne jertfi...iaca este curaj, iaca nu mai este curaj (să se adapteze în dependeță de situație ))
       Eu îmi recunosc mie însămi că duc lipsă de curaj, rău de tot, că mi se face milă. Aș cere cu împrumut oleacă, dar mă uit în jur și cînd văd că parcă n-am de la cine...brusc prind la curaj.